Moldova Twitter Revolution

Un nou film romanesc ,,Poker'' de Sergiu Nicolaescu

Poker este cel mai nou film al lui Sergiu Nicolaescu si va avea premiera pe marile ecrane din 9 aprilie.
Produs de MediaPro Pictures, "Poker" este povestea a patru prieteni ale caror destine se intersecteaza in copilarie si pe care, odata ajunsi la maturitate, ii regasim intruchipand tipologii reprezentative pentru societatea romaneasca actuala: politicianul veros, mafiotul care isi doreste, prin orice mijloace, sa acceada in politica sau medicul fara constiinta.

Mulţumirele lui Hillary pentru Filat

În Profunzime cu Lorena Bogza. Invitat Vladimir Voronin. Preluare de pe ProTV Chișinău

Domnul ,,Prima data aud'' ignora totul.Nu stie nimic nu recunoaste nimic.Sarmanul a avut nevroze pe parcursul a 8 ani de conducere.Domnul ,,mata'' doamne fereste nu a facut nimic rau in viata lui si mai ales tare il mai rodeau miinile sa plesneasca Pro tv-ul ca a fost obraznic cind a fost asa de insistent sa tot il cheme la emisiune.Domnul ,, ideie n-am'' nu are idee de nici o acuzatie si in general, nu are nici o problema.

Voronin nu o sa recunoasca nimic niciodata.Oamuni cu asa tupeu am vazut mai putin.Minte fara numar, si nu o sa pateasca nimic niciodata.Are un singur punct de vedere, si cu asta basta.Unicul lucru care nu-mi este clar si probabil si o sa ramina un mister inca pentru multa vreme:viata bate filmul, iar actorii care au jucat prost au fost dati afara; dar oare epigonii lor vor reusi sa urce din nou scena ?

Lansarea JurnalTV pe „Planeta Moldova”

Antişou cu Micleuşanu

Viaţa de după….. F.R.I.Ş.P.A.O nouă eră..Partea 4

La 1 octombrie au început orele….. avem nişte emoţii.Glumesc.

Oamenii din grupa mea sau dovedit a fi foarte de treabă, plus că şi mi-am găsit şi o prietenă din cercul dat.Pe parcurs am dat multe petreceri, am băut împreună de la vin de casă acasă la cineva la Jack Daniel's în cluburi şi baruri.Am învăţat de la iei că orice ar fi, trebuie să găseşti timp şi să te simţi bine şi că respectul reciproc este sursa unităţii unui grup.

Acum cînd toate evenimentele astea au trecut şi mi le amintesc la o înşiruire sinceră pe blogul meu, meditez asupra faptului că am încă multe de învăţat şi prin multe de trecut.Un lucru pot spune cert, de fapt e mai mult un sfat, aveţi grijă ce doriţi dacă doriţi să studiaţi relaţii internaţionale.E un drum pe care poţi merge aparent liniştit 4 ani + încă alţii 2 dar la final e greu de spus unde o să ajungi, dacă o să îţi placă şi mai ales dacă măcar te-ai apropiat de ceea ce ţi-ai imaginat în acea primă zi cînd ai intrat în lumea diplomaţiei.

Dintotdeauna mi-am dorit să fiu diferit de alţii şi azi asta înseamnă pentru mine nu numai să pot şi alte haine, să ascult şi altă muzică, dar să şi am tendinţa să zic ce vrea cînd vrea. Vreau să fac concluzia că am trecut prin viaţă nu doar ca un călător orb.Cum se spune şi în Biblie mi s-au deschis ochii şi am Văzut LUMINA.

Toate cele expuse mai sus sunt un şir de evenimente reale pe care le-a spus cu scopul ca să conştientizez unde mă aflu şi cine sunt cu adevărat.E filmu meu şi trebui să fac regie.Cred că toţi sunt de acord că la 22 de ani cîţi am eu, treci prin o perioadă de schimbări în viaţa ta, cu toate că sunt de fapt, unul dintre cei mulţi care au o viaţă relativ stabilă şi confortabilă.Ce mai, stau încă cu părinţii, merg încă la ‘’şcoală’’ şi sunt sărac în bani.Dar nu şi cu sufletul.

Un prieten, Nicolae, adeseori îmi aminteşte faptul că în viaţă moldoveanului persistă cuvîntul ,,trebuie’’ ceea ce înseamnă că fiecare zi începe cu trebuie să te îmbraci şi să mergi la serviciu că ai nevoie de bani, să mergi la cursuri fiindcă tinzi undeva sus, la cumpărături că te roade stomacul, în provincie să ai grijă de părinţi ori de bunei şi unde te mai aleargă viaţa asta.Mă bucură faptul că el e un om pragmatic şi se descurcă în oraşul asta unde banii deschid toate uşile iar lipsa lor te fac să te simţi nimeni. Tot programul ăsta înseamnă de fapt a nu fi liber în a face ce vrei şi cînd vrei.E trist oarecum să înţelegi că cuvintele de mai sus nu sunt doar cuvinte ci şi realitatea de zi cu zi.

Sincer nu ştiu la ce o să mă aducă tăria în a creda în ceea ce cîntă de fapt cei de la Bug Mafia prin cuvintele,, Cineva ţi-a zis cîndva că momentu’n viaţa asta ţi-l mai faci şi cu mîna ta/e chiar aşa/dar dincolo de asta aici e vorba de onoare de coloane vertebrale, nu de parale/aşa că cel mai importat şi mai presus / să-mi trăiesc viaţa şi să ies cu capul sus/am să plec cînd am să plec cum se zice cînd vrea Dumnezeu….’’.E parte lui Caddy din piesa B.U.G. Mafia & Adriana Vlad "Viaţa Noastră’’.

La final , vrea să ştiţi că sunt aşa cum sunt şi vrea să fac în viaţa asta ce vrea eu cît mai multe zile pe an pînă la ultima suflare.Sunt inofensiv dar gîndul meu e criminal şi … sunt mîndru de asta.Poate nu strică uneori deloc să fii un pic psihopat la mintea ta.În fond toate lucrurile măreţe din lumea asta de la inventarea roţii pînă la ultimul celular de pe piaţa au apărut ori dintr-o idée întîmplătoare ori ca rezultatul unei minţi bolnave care a vrut să demonstreze tuturor că imposibilul e de fapt posibil.

P.S.Mersi mult pentru efortul de a citi acest articol, şi pentru mine a fost epuizant să scriu, dar e plăcerea mea. Chiar apreciz pe cei 2 cititori permanenţi ai blogului meu.Îi salut pe Nicolae şi Victor cu ocaza asta.Ultimului în mod special fiindcă a promovat articolul meu anterior despre F.R.I.Ş.P.A pe blogul lui.

Viaţa de după….. F.R.I.Ş.P.A.O nouă eră..Partea 3

Booon, dacă nu v-am epuizat atenţia, puteţi citi mai departe că a urmat un septembrie foarte ,,hot’’ . Pe lîngă faptul că stăteam lipit cu ochii la P.C. şi urmaream şedinţele noilor guvernanţi, cum dădeau şuturi în … microfoanele comuniştilor, am mai avut o ştire care m-a lăsat fără aer.A început, finally, admiterea la A.A.P, ultima mea şansă de a intra la masterat anul acela.Dar de cum am intrat in biroul cu admiterea mi s-a spus că sunt acceptaţi doar funcţionarii publici.Asta mi-a dat toate planurile peste cap.Nu credeam că toată istoria asta o să se termine aşa brusc.

Deziluzionat, am început să mă gîndesc să îmi găsesc un serviciu obişnuit care să mă ţină un an, sau măcar cît o să mă pot ţine eu la el.Pierdusem toate şansele de a intra la admitere şi îmi părea rău, dar pe de alta parte şi nu prea.E greu să spui şi să îţi dai seama de momentul cînd ai terminat nişte studii şi se pare că nu ai de ales decît pentru un serviciu cel mai probabil necalificat, sperînd ca mai departe să se contureze un viitor mai luminos.

A fost un septembrie greu cînd am bătut la uşilor mai multor oficii, am completat mai multe formulare, am dat CV-uri , chiar am fost la un interviu pentru angajare.Deja îmi închipuiam cum trec zilele, vin la serviciu de la oră la oră, am şi eu un salariu şi asta recompensează efortul zilnic.Practic aveam în cap acel circuit zilnic pe care îl execută aproape fiecare adult, trezindu-se de dimineaţă cu gîndul că trebuie să mergi la munca aia nenorocită, fiindcă e nevoie de banii ăia afurisiţi.

Dar nu a fost să fie.Un reportaj de la Moldova 1 a anunţat încă o rundă de admitere la A.A.P, cu locuri bugetare plus bursă şi se pare ca eram şi eu eligibil de data asta.O bună prietenă de la academie mi-a confirmat acest lucru însă m-am pomenit din propria stupiditate, presat de timp.Am pierdut vreo 2 zile vitale, din cauza unor aşteptări mai mult zadarnice şi m-am trezit că-i vineri, cînd ultima zi de admitere era duminică.Problema era că aveam nevoie de o recomandare de la o instituţie publică. Aveam la dispoziţie doar cîteva ore să fac rost de ea şi nu aveam unde să mă adresez în altă parte decît la Ministerul Justiţiei (M.J.), unde avusesem practica de licenţă.Dacă vă amintiţi de articolul meu precedent, după experienţa avută acolo, mi-am promis nici să nu privesc în partea aia.Dar situaţia nu mi-a dat de ales .Cu inima în dinţi am dat un sunat la direcţia unde am petrecut practica.Am dat de o angajată de pe acolo, nici măcar nu îi ţineam minte numele.Totuşi am dat tot din mine ca să fac să mă amintească drept cine sunt şi ce vreau.Din fericire, şefa cu care avusem conflictul, era în concediu de maternitate, nu eram nevoit să fac schimb de politeţuri şi cu ea.

Pentru recomandarea dată a trebuit să inventez iaraşi singur textul.Şi încă trebuia repede atît cît să nu plece un adjunct ca să îmi semneze.Noroc iarăşi de Maria, care mi-a trimis rapid un model după care am improvizat şi eu.Pînă am băgat un aliniat, mi-am stors toţi nervii şi imaginaţia.Nu de alta dar la o instituţie după cum este un minister, dupa părerea mea trebuie să existe din bun simţ un model de scrisoare de recomandare.

Dar absolut cea mai tare fază s-a produs atunci cînd am intrat în M.J. şi m-am întîlnit cu Diana, angajata direcţiei despre care spuneam că îi uitasem numele.Nici acum nu pot să explic ce baftă nebună am avut cînd cît pe ci era să las să plece pe acel adjunct care era cu semnatul recomandării mele.Realmente deja era la ieşirea principală cînd l-am interceptat şi l-am întors din drumul său.A fost foarte amabil şi ca un adevărat profesionist mi-a redactat rapid textul ca acesta să capete faţă de scrisoare de recomandare.Mi-a făcut 2 copii şi apoi le-a semnat. Cînd le-am văzut în mînă gata semnate şi ştampilate, nu mi-a venit să cred că le-am obţinut atît de repede.A fost noroc chior.Mai mult de atît, a doua zi computerul mi s-a stricat.Faceţi concluziile. În toată vîltoarea asta mi-am uitat USb flash-ul cu care venisem.Peste vreo 2 zile m-am întors după el şi tot odată i-am mulţumit dianei cu o ciocolată.

Cum ieşisem de la M.J., am plecat la A.A.P, unde mă aşteptau alte surprise.Pe lista unde trebuia să aleg specialitatea pe care o doream, lipsea facultatea de management la care rîvneam să aplic.Pur şi simplu îmi sărise din cap să întreb de aceasta în preliminar.Aşa că am ales iarăşi relaţii internaţionale, mai avînd la alegere şi administrare publică, care nu îmi era deloc atractivă. Şi ca la urmă, de parcă nu avusem destule peripeţii în acea zi, cînd a trebuit să plătesc cei 30 de lei standard pentru admitere, m-am făcut de rîs că aveam numai 6 lei în buzunar.Doamna care mi-a primit actele a fost foarte amabilă şi mi-a permis să aduc banii a doua zi.Actele mele au fost acceptate. Am răsuflat uşurat.Fireşte că admiterea presupunea un test de trecut, dar de data asta poate îmi făceam griji doar să nu pic la informatică ori limba străină, fiindcă la specialitate ştiam subiectele pe din afară.Ziua testului nu m-a prins cu emoţii, parcă ştiam că o sa trec.Nu avea cum să fie altfel.Plus mă întîlnisem cu un profesor care mi-a predate la F.R.I.Ş.P.A, şi mă bucurasem că mă ţinuse minte.

Maria m-a convins că voi fi acceptat că în fond limba străină şi testul la informatică – nu au rezonanţă.Aşa şi a fost .Peste o săptămînă am fost telefonat că sunt acceptat la masterat în bază de buget şi e posibil să primesc şi bursă, ceea ce s-a confirmat mai tîrziu.

Viaţa de după….. F.R.I.Ş.P.A.O nouă eră..Partea 2

Deci nu mai era cale întoarsă.Urmau 10 zile în care trebuia să mă pregătesc cam la 75 de subiecte + proba la limba străină + proba la informatică.Mi-am zis atunci că nu e timp de pierdut.Dificultatea a constat în aceea că din toate subiectele la specialitate eram iniţiat dacă în vreo 15, treabuia să îmi amintesc din şcoală cum se scrie în engleză, iar la informatică eram ,,mort’’ ….. îţi mai aminteşti 5-ul cela care l-am luat la F.R.I.Ş.P.A? Dacă da, atunci trebuie să mă înţelegi că eram ,, foarte entuziasmat’’ să petrec nişte zile toride de iulie în faţa manualelor.

A trebuit să găsesc biblioteca A.S.E.M şi am început, cum spunea un mare ,,nu ştiu cum îl cheamă’’ – ucitsa , ucitsa I iseo raz ucitsa( vezi cît de entuziast am fost la lecţiile de rusă de la şcoală).Şi încă mai există inşi care ar avea pretenţia ca studenţii să citească literatură în rusă….No comment! Reîntorcîndu-mă la temă, am avut noroc de o prietenă de a mea, Maria care a absolvit facultatea de R.E.I. (Facultatea de Relaţii Economice Internaţionle) şi mi-a oferit cu multă amabilitate materiale dupa care să învăţ.

Zilele au trecut greu cînd te apuci să înveţi, după cum pretizi, serios pentru nişte subiecte care nu vizează specialitatea ta.Am învăţat mai zdravăn cred că primele 3-4 zile, ca mai apoi, dacă să fiu sincer, privirea mi se oprea parcă înţepenit pe pereţi şi dacă mai selectam informaţie la vreo 2 -3 subiecte pe zi, era bine.Am mers regulat la bibliotecă, pentru că era răcoare acolo şi mai mult pentru faptul să mai treacă timpul, să nu mă copleşească plictiseala unei zile toride stînd acasă. Doar în ultima zi mi-am recapitulat cunştinţele de engleză, citind ceva, cît depre informatică m-am uitat 10 minute printr-o carte.

Şi iată ziua şi momentul adevărului.1 august.La 8 dimineaţa eram acolo cum era cerut.La A.S.E.M multă aglomeraţie.Toată lumea cunoştea pe toată lumea.Povesteau cît de bine a fost în vacanţă la mare şi că au deschis nişte foi să mai citească doar aseară.Pe listă aveam cam vre 30 de oponenţi.Se vede ca nu a avut nici un rost să mă înscriu primul.

Fără prea mult ceremonial, mi-am luat locul în banca meu şi aşteptam testul.Cînd mi l-au pus în faţă, a fost mult mai dificil decît poate m-am aşteptat.Sala era mare şi mulţi au reuşit să copieze şi se suflau răspunsuri altora.Din ,,fărădelegea asta’’ am mai aflat şi eu nişte răspunsuri corect cred, dar per ansamblu situaţia nu era deloc roz.Am dat răspuns la puţine întrebări, iar la proba de informatică, tot în scris, am fost un dezastru.La proba de engleză, parcă îmi veneau cuvinte în minte, dar nu prea ştiam cum să le scriu.
Am ieşit din sală al doilea, cam după o ora şi 40 de minute, din cele 3 ore puse la dispoziţie.Am fost uimit cînd bibliotecara care m-a ajutat să aleg nişte cărţi, în perioada de pregătire, m-a ţinut minte după nume cînd am dat testul.Asta m-a surprins.

Am plecat de la testare cu gîndul că măcar am încercat.Cînd am ajuns acasă, ai mei m-au întîmpinat cu nişte ochi nerăbdători, întrebîndu-mă dacă am reuşit sau nu.Le-am spus că am scris slab, nu trebuie să îmi fac iluzii.Decît poate să spere într-un miracol.

Miracolul nu sa produs.Am luat un 5,75 absolut jenant şi am început să mă gîndesc la o alternativă la ce să fac.Nu mai puteam da actele la vreo instituţie pentru lista de buget fiindcă limita pentru depunerea actelor era de 30 iulie cam pentru toate instituţiile.Şi peste tot se cerea diploma de licenţă în original şi nu am putut de exemplu să dau acte la buget pentru mai multe instituţii.Un sistem foarte convenabil pentru candidaţi, nu?

În fond ce îmi mai rămînea de făcut?

Puteam să aştept admiterea pentru Academia de Administrare Publică(A.A.P.), mai era ceva de aşteptat din cauza schimbului forţelor politice în ţară, să îmi calc pe orgoliu şi să intru la A.S.E.M. în bază de contract, sau să fac o pauză de un an şi să nu fac masterat.Pur şi simplu să caut un serviciu oarecare şi să încerc norocul în vara lui 2010.

Am găsit oarecum mijlocul dulce. Nu era obligatoriu să închei un contract cu A.S.E.M imediat, de fapt se putea aştepta pînă în 31 august, am optat pentru admiterea de la A.A.P., şi am ,,muncit rău de tot’’ timp de 3 zile pe o plajă a Mării Negre cu berile în mînă şi burta la soare.

În cele din urmă, m-am trezit din starea de vacanţă şi am constatat că mai rămăseseră cîteva zile pînă la 1 septembrie, implicit pîna cînd puteam încheia un contact cu A.S.E.M.La A.A.P admiterea încă nu începuse.

Într-un final, m-am zăpăcit cu toată admiterea asta încît într-o dimineaţă am încercat să ,,pun punctual pe i’’ împreună cu părinţii asupra ce e de făcut.Am vorbit puţin şi fără o concluzie certă.Eram lăsat să fac cum ştiu mai bine.Aşa că am mers la A.S.E.M, am semnat un contact pentru specialitatea ,,managementul marketingului’’ şi se aştepta ca a doua zi să vin să achit cel puţin jumătate din suma contracului. Cînd am ajuns acasă, tata totuşi mi-a sugerat că mai bine trebuie să aştept admiterea la A.A.P.Ceea ce am şi făcut.Doar că s-a încheiat stupid să îmi retrag actele avînd un contract cu instituţia dată cu un bon de plată şi 2 luni de timp pierdut.

Viaţa de după….. F.R.I.Ş.P.A.O nouă eră.Partea 1

Prezint continuare poveştii, pentru cine a citit articolul meu anterior.Cine nu înţelege despre ce e vorba, recomand mai întîi se citească F.R.I.Ş.P.A - viaţa ca o carte.Atît.

Apropo, cuiva ia stat interesant să ştie continuarea istorie, aşa pentru statistică.

Era începutul lui iunie 2009. Ştiam sigur ce am în faţă - aveam viitorul meu în stare pură .În fapt parcă mă descotorosisem de o membrană grea şi eram pur şi simplu parcă altfel.Desigur că simţeam o doza de părere de rău că părăsesc F.R.I.Ş.P.A.Atîtea amintiri, atîtea eveniment.Din prima zi cînd am găsit mai greu locaţia facultăţii şi am văzut un tip aparent ciudat care mai tîrziu i-am spus decan, pînă în ziua cînd am luat diploma în mînă şi am părăsit Malina Mică.

Ştii cum e, cineva aşteaptă 1 ianuarie să înceapă o viaţă nouă avînd ca motivaţie începerea unui an nou, eu cu sfîrşirea F.R.I.Ş.P.A mi-am dorit să pun punct .

Şi de la capăt.

Dar lăsînd la o parte melancolia, m-am gîndit să fac o schimbare în viaţa mea, adică să fac masteratul la o altă instituţie decît U.S.M. şi altă facultate decît F.R.I.Ş.P.A.Vroiam să văd şi altă parte a învăţămîntului superior, o altă abordare însăşi a predării, poate.

Eram înfipt să intru la masterat doar în bază de buget.Nu mi s-a părut corect, să impun părinţii să îmi plătească încă 2 ani de studii.Dimpotrivă chiar eram motivat să îmi găsesc un job în combinaţie cu studiile la masterat.

Per total s-a dovedit o misiune foarte dificilă.Dar aveam o motivaţie interioră să schimb vinilul în viaţă mea şi să o ard pe alte scratchi-uri.În plus mai persista idea ca să insist să găsesc vreo bursă în România.Mă sfătuiau atît prietenii cît şi rudele să mă informez asupra acestui lucru.În cele din urmă toată informaţia care am reuşit s-o strîng la acest capitol se rezuma la faptul că există locuri pentru basarabeni, dar la masterat doar contra plată.Nu am visat mari planuri într-un viitor la studii în România, aşă că vestea asta nu m-a descurajat în vreun fel.

În cele din urmă, am ajuns la concluzia că n-ar fi rău să fac puţină economie la A.S.E.M.Am decis atunci să las diplomaţia la o parte şi măcar să încerc o specialitate ce contura, măcar teoretic, un viitor cu un spectru mai larg pentru mine.A.S.E.M.-ul oferea o gamă desfăşurată de masterate, inclusiv cu locuri la buget.Cînd aflasem care este suma de contract, 8.000 lei anual, am spus că dacă prind o bursă – e bine, dacă nu, atunci aşa a fost să fie.Da, fireşte că urma să dau un concurs, o preselecţie, unde în baza notelor erau să fie aleşi cei mai dotaţi.

De asta eram destul de capabil să analizez ce specialitate să aleg şi unde am mai multe şanse să intru la studii în bază de buget. Mi-a fost dificil să aleg.Am consultat în prealabil toate specialităţile, dar de fapt nici în ziua cînd am depus actele nu am fost sigur de ce şi unde dau.A fost oarecum exact scenariu cînd am dat la F.R.I.Ş.P.A.

Deci în ziua cu pricina venisim să mă înscriu la o specialitate legată de management, care anume era să mă hotărăsc pe loc. Ce planuri! Cică pornisem cu gîndul că Relaţii Internaţionale + management = un viitor de succes.Dacă să-mi amintesc, doream managementul resurselor umane, îmi părea ceva practic.Ştiu că ajunsesem în faţa A.S.E.M-ului şi mă uitam la descrierea specialităţilor.Brusc am văzut un buclet care descria facultatea Relaţii Economice Internaţionale specialitatea Integrare Economică Europeană şi Politica de Vecinătate.L-am citit rapid .Erau nişte opţiuni atractive acolo, cică în ultimul semestru toti masteranzii fac stagiu de practică în străinătate în ţări ca Slovenia, Croaţia şi Italia, ca cea mai titrată.M-a atras această opţiune atît de mult încît mi-am dorit să dau la specialitatea amintită, cu toate că o parte din mine se opunea să mă implic din nou în ceea ce era periferic faţă de politică.

Am stat aşa ca în transă vreo 10 minute, neştiind ce să fac.Să dau drumul în execuţie la ceea ce îmi pusesem în gînd de acasă ori cum vine vorba ,,socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea de la tîrg’’.Apoi mi-a intrat în minte gîndul că va fi bătaie pe toate specialităţile legate de management, afaceri şi am mai multe şanse să intru la Facultatea de Relaţii Economice Internaţionle.Gîndul astă a fost factorul determinant să uit cu cea ce mă pornisem de acasă.Piciorele m-au dus la birou unde să mă înscriu şi am dat la specialitatea Integrare Economică Europeană şi Politica de Vecinătate.Mi sa spus că sunt primul care am dat la respective specialitate, cu toate că nu eram în prima zi de depunerea actelor.Asta m-a îmbărbătat nu ştiu de ce, parcă făcusem ce trebuie.Cu totul a fost reacţia mea cînd am aflat că sunt numai 10 locuri bugetare la toată facultatea R.E.I., care era compusă din 3 specialităţi.Deci fiecare specialitate avea 3 ,33 în perioadă locuri bugetare.

Altă fază absolut naşpa a fost că la testul care trebuia trecut pentru accederea la aceste locuri bugetare, presupunea să învăţ mai multe subiecte care reprezentau teme la întreaga facultate, nu strict pentru specialitatea la care optasem.Nu am avut ce să fac, a trebuit să accept.Dar mi se pare stupid să se dea atît de multe subiecte care doar au o oarecare tangeţă cu ceea ce vroiam să studiez la A.S.E.M.

Anunţ de maximă importanţă

E un anunţ făcut pentru cei ce le-a plăcut toată istoria mea despre anii de facultate la F.R.I.Ş.P.A.
Ei bine dacă aţi citit atent şi pînă la final articolul care stă la link mai sus, atunci o să observaţi că am promis o continuare a istorie.

Cu toate că am promis mai demult acestă continuare nu am terminat textul decît ieri şi e gata de publicare.Am avut multe gînduri şi am scris mai mult ca data trecută.Ceva nu mi-a plăcut şi am ras, altceva am dezvoltat şi perfecţionat.

La un moment dat mi-a venit şi mie silă de atîta scris la acest subiect şi am pus punct.Am redactat textul şi e gata să iasă de sub tipar.

Dar nu vă grabiţi să devoraţi totul o dată.La sfatul unui prieten a hotărît să fiu mai misterios şi să vă ţin în suspans.De aceea o să public continuarea dată în 4 părţi , începînd de mîine , luni 15 martie, în fiecare zi cîte o parte.Şi oarecum e normal, altfel ar fi pur şi simplu mult de citit şi mi-am dat seama că nu are rost să mă fac prozator cînd însumi nu aş citi atîta cît m-am încumetat să scriu.În acest răstimp de 4 zile nu o să public nimic altceva pentru a păstra o continuitate a subiectului

Deci de mîine vă invit să citiţi prima parte din

Viaţa de după….. F.R.I.Ş.P.A.O nouă eră.

Doar pe saranvlad.blogspot.com

Top 5 videoclipuri româneşti care mi-au marcat copilăria

5.CTC - Original Verde

4.Ombladon feat Raku - Egali din naştere

3.BUG Mafia feat. Villy - O lume nebună, nebună de tot

2.BITZA feat TATAEE - Următorul Pas

1.Cheloo feat BITZA - Vicii

Chistv.Episod 5

Sursa posmotrel.eu

Despre Post, păcate şi ….sufletul meu

Scriu acest comentariu nu doar din motivul că suntem în perioda Postului Mare şi mi-am propus să scriu despre spiritualiatate, dar şi pentru faptul ca cei ce citesc măcar din cînd Bloggul meu, să înţeleagă mai bine cine sunt eu şi ce cred cu adevărat despre cele Sacre.

A vorbi despre lucruri care nu sunt palpabile aşa ca Religia este tot timpul dificil fiindcă părerile se împart mai mereu dar părerile trebuie respectate.

Pentru început vreau să spun că a fi creştin ortodox chiar contează pentru mine, cu toate că adeseori mă regăsesc mai mult în fapte ca un protestant catolic.Nu ştiu pe de rost nici un una din cele 2 orientări creştine, dar firea mea este să pun la îndoială şi să nu am încredere în oameni, ca regulă.În permit să critic toate orînduirile, tradiţiile care sunt în Moldova cum ar fi cele legate de funerarii, nunţi, în general toate care nu au rost utilitar şi se respectă doar pentru faptul că ,,aşa trebuie’’.Eu nu pot fi adeptul tradiţionalismului şi măcar din faptul că nu în a respecta obiceiurile găseşti calea spre Cel de Sus.

Necesitatea Postului nu o ignor totuşi.Asta desigur şi datorită stilului meu de viaţă care îmi permite acest lucru.Nu ştiu cît de mult aş putea îndeplini 2 săptămîni de Post dacă nu aş sta cu părinţii care să gătească şi pentru mine.

Dincolo de la abţinerea alimentară, majoritatea oamenilor nu văd un rost în aceasta .De fapt stilul lor de viaţă nu se schimbă pentru că ei nu vor să se schimbe.Nu vorbesc se te muţi la mănăstire ori s-o faci pe călugărul pentru a demonstra că poţi să te abţii de la toate plăcerile lumeşti.Mă refer la faptul ca eu personal în răstimpul ăsta în perioada cînd respect Postul, sunt în căutarea unei stări de spirit mai speciale.O pot găsi prin meditaţie, prin faptul că renunţ la obiceiurile mele zilnice şi ies pe juma de zi din rutină, sau pur şi simplu mergînd pe strada pot să prind o stare de spirit prin care văd lumea cu alţi ochi.

Îmi amintesc un caz din Biblie cînd 2 oameni sau urcat pe acoperişul unui templu şi se rugau lui Dumnezeu.Unul dintre ei se batea cu pumnul în piept şi vorbea tare, mult şi demostrativ despre ce păcate are şi se ruga pentru accesul în Rai.Celălalt dimpotrivă era calm, liniştit şi în rugăciunile lui erau puţine cuvinte dar se pocăia în păcatele pe care le-a conştientizat şi nu a cerut decît mila Domnului. Sigur că în Biblie e folosit un alt limbaj, eu am folosit doar esenţa lor.Cert este că Domnul l-a iertat pe cel care a fost sincer.Morala e clară, nu vrea să spun decît că pentru mine e import sensul nu metafora, doar aşa se poate prinde acea sămînţă a adevărului.

Acum să vorbim despre Păcat.Dacă ar exista vreo listă nominală cu acesta atunci aş avea un alt comentariu decît cel pe care o să îl expun.Dar faptul că nu există decît nişte preconcepţii că nu se poate una alta mă face să cred că a considera păcat e ceva anume strict stabilit, nu mai este valabil azi.Problema e că omenirea a trecut deja prin cele 2 stări, cînd au respectat cu stricteţe reguli şi cînd le-au încălcat cu desăvîrşire.Şi în fond , care e concluzia.În Evul Mediu Timpuriu, Lumea a cunoscut o societate în mare parte evlavioasă, deja sub propria înţelegere ce e de fapt ,,Dumnezeu’’.Şi de fapt la ce sa ajuns, la o dictatură bazată pe percepţii religiose monopoliste, lungi războaie pentru întieitatea unei anumite Biserici şi lungi secole de regres social cînd nu era exclus că puteai muri şi din cauza că nu exista un săpun ordinar.

Pe de altă parte, Revoluţia Sexuală şi progresul tehnico-ştiinţific a făcut în perioda interbelică o societate unde oamenii trăiau deja în condiţii de igienă, de comoditate, de securitate. Mulţi au uitat de restricţii şi pur şi simplu au neglijat Autoritatea Bisericii.Aşa a apărut pornografia, trandul de a te îmbraca cît mai lejer, infidelitate în mariaj, percepţia că poţi avea mai mulţi parteneri sexuali.Aşa idee ca ,,frica de Lumea de Dincolo’’ nu mai erau ,,la moda''.

Astfel vreau să rezum că omenirea şi-a pierdut frica în existenţa că cineva acolo Sus te va pedepsi.Nu de alta a apărut vorba ,,Dumnezeu nu bate cu băţul’’.Desigur că acum generalizez nu vorbesc despre lucruri particulare, pur şi simplu am făcut rezumatul asupra ideii de a păcătui, din ultimii 1000 de ani.

Poate ţi se pare ciudat sau nu, dar comportamentul meu în a crede în ceva ce ca atare nu poate fi atins, se datorează anume progresului social despre care tocmai am vorbit.Faptul că mulţi consideră că Raiul există numai ca ideea , nu şi un loc unde sufletul omenesc pleacă după moarte a făcut ca plăcerile lumeşti să fie căutate aici pe Pămint.Pe de altă parte, frica de ceea ce e numit ,,Iad’’ se transformă în poveşti cu Zmei, care par a fi ridicule.Adevărul e că nu vom putea şti niciodată adevărul atîta timp cît suntem în viaţă cum nu vom şti niciodată cîte zile, luni, sau ani mai avem de trăit.Poate că acest mister şi face viaţa interesantă şi ne permite să dăm întrebări despre ceea ce se considera a fi intezis.

În cele din urmă o scurta meditaţie despre sufletul meu.Îmi amintesc o parabolă în care Diavolul ispiteşte Omul să îi vîndă Sufletul său contra unor recompense grandiose, dar de fapt fictive.Aici cel puţin morala ne învaţă să nu ne vindem sufletul Diavolului, aşa cum a făcut-o Faust care şi-a dorit nemurirea , în opera lui Goethe cu acelaşi nume.Sufletul sigur că este o oarecare percepţie a existenţei noastre care este indisolubilă prin definiţie, dar nu poate fi dovedit teoretic.Şi totuşi miliarde de oameni cred într-o formă sau alta de divinitate şi asta nu poate întîmplător şi în zadar.Cam toate gîndurile mele privitor la tema dată se rezumă la faptul că căutarea răspunsurilor la aceste întrebări merită efortul şi în fond explică existenţa noastră ca indivizi cu dreptul de a cunoaşte propria predestinaţie.

Mîine mă duc la Biserică la Sfînta Liturghie şi împărtăşanie şi să mă spovedesc.Ziceam că nu cred în ritualuri dar nu fac asta pentru cineva ci simt că fac pentru mine însumi.

E oarecum un sacrificiu să te abţii de la anumite alimente şi eu chiar a trebuit să refuz o aniversare.Abstinenţa alimentară m-a făcut să arăt slăbit, tras la faţă şi lipsit de energie , dar sunt cu sentimentul că fac ceea ce trebuie făcut fiindcă cred că există Lumea de Dincolo şi o să ajungă timpul şi o să conteze toate rugăciunile şi credinţa lăuntrică că sînt pe Calea Dreaptă.Poate mă mint din cauza că mi se pare că aşa ar fi just dar de fapt sunt Liber să fac şi să cred în felul meu şi aici sigur nu are cine în a mă opri.