7 aprilie 2009 - Big Bang-ul moldovenesc

7 aprilei 2009. Cum a fost asta pentru mine şi ce fel de zi a fost asta din viaţa unui student din capitală.Pentru cei care mă cunosc, ştiu că eu nu sunt nici un fel de activist la vreo mişcare, nu sunt membru de partid, nu mă caută nimeni pentru nimic fiindcă în văd de treaba mea.

Deci, evenimentele de pe 7 au fost o surpriză totală.Hai să îmi amintesc cronologia evenimentelor...

3 aprilie.Partidul Cominiştilor organizează un grandios concert, cu intratre liberă, in centrul capitalei unde starul evenimentului nu este nimeni altul decît Tiesto.Comuniştii au încercat atunci disperat să mai strîngă nişte voturi din parte celor tineri cu acest dj-ei, care e idolul a tuturor ascultătorilor de house.Personal nici nu am ştiut de acest eveniment, dar un prieten iubitor de ritmuri electronice m-a chemat să vin şi eu, oricum nu ne văzusem de mult.Am venit cu blugii largi şi şapca pe cap, indiferent că nu vin la un eveniment hip-hop, ci house.La concert - o mare de mulţime, abia ne-am găsit unul pe altul.De fapt, nici o propagandă deschisă, nici o lozincă PCRM, doar pancarde roşii aprinse.Dar toată lumea ştia că Tiesto a fost plătit de comunişti.Mai curios din ce fonduri, presupunînd că acesta o fi fost remunerat cu o sumă destul de rotungică şi din buzunarul cui ?Gurile rele vorbeau răutăcios că cei ce au venit la concert sunt adepţi ai comuniştilor.Muzica în cazul dat nu are de afacere cu politica...

4 aprilie.Liniştea dinaintea furtunii...

5 aprilie.Ziua alegerilor.Mergînd la vot am îmbrăcat, drep simbol un tricou cu o imagine mare Barac Obama, primit cadou în Phipadephia(SUA) de la un vînzător ambulant de tricouri în 2008.Mi s-a părut cel mai potrivit caz să îl pun pe mine, un simbol al libertăţii de exprimare şi al unei democraţii reale cum e cea americană.Seara de 5 aprilie m-a prins lipt cu ochii de Pro TV cînd Lorena Bogza ia avut invitaţi pe liderii partidelor democratice cu cele mai mari şanse la vot.Dacă nu mă înşel era şi un reprezentant comunist care era foarte încrezut în cîştigarea detaşată a PCRM.Pe la miezul nopţii am obosit şiam mers la somn

6 apriilie.Am deschis imediat computerul să văd rezultatele.Scor-60 de mandate pentru comunişti.Minunea nu s-a produs cum doreau mulţi.Tata m-a condus cu maşina pînă la Ministerul Justiţiei, unde aveam practica de licenţă, şi discutam de spre faptul că moldovenii iarăşi au fost proşti lăsînduse duşi în eroare de minciuni coministe.Şi în plus, taică-miu m-a rugat mult să nu fac politică acolo pe la minister.Aşa e mai sigur.Şi nu am scos o vorbă despre cum s-a votat, bine s-au rău....Trebuie să îţi asculţi părinţii.Ei ştiu mai bine.

Pe parcursul zilei sau strîns mai mulţi oameni pe lîngă monumentul lui Ştefan cel Mare şi au protestat paşnic.Nici nu bănuiam ce era să se înîmple a doua zi.Cel mai probabil, am crezut că protestele nu vor rezolva nimic, ştiind de pumnul de fier al lui Voronin.Dar nu era să fie doar nişte lumînări şi slogane strigate fără rezulatat...

Seara am observat nişte anunţuri pe internet unde se chema toată lumea la un miting cît mai numeros în scopul protestării fraudării alegerilor.

Nu m-am gîndit să mă duc la modul serios, cu toate că îmi doream...

7 aprilie.Încă o zi de practică la Ministerul Justiţiei. Cum am ajuns acolo,am descoperit surpriza că am zi liberă şi pot pleca acasă.

Ora 10:30 am plecat cu troliebuzul din faţa cinema Patria Centru.Pace şi linişte deplină împrejur.Am ajuns acasă şi profitînd de timpul liber am hotărît să lucrez la teza mea de licenţă.Pe 12:00 primesc un mesaj de la o prietenă care mă informa că e un protest paşnic contra fraudării alegerilor în centrul capitalei, mă întrebă dacă merg acolo ea nu poate că era la serviciu.Îi răspund că am început să lucrez la teză şi nu merg.Şi îmi continui lucru ... să ştiţi cînd lucrez cu un text îmi acord atîta timp cît e nevoie şi prefer să nu mă ocup cu altceva, cum ar fi accesarea altor site-uri.Aşa că nici nu am bănuit ce se întîmplă în centrul oraşului cam pînă la 14:30 cînd pur şi simplu a dispărut internetul(mă gîdeam că parcă am plătit factura).Apoi au venit toate peste cap.Mama a inclus televizorul şi nu ne putem crede ochilor.Imediat m-am gîndit la fratele meu mai mic care avea ore la liceul din imediata apropiere de Preşedenţie.Nu avea mobil, deci am sunat la anticamera liceului să vedem care e situţia elevilor.Ni s-a spus că toţi erau la ore, cu excepţia celor din clasele a 10, 11-a.Vasile, fratele meu era a 9-a.A venit acasă pe la 15:30 din lipsa unui transport apropiat.

Am stat cu ochii pe Pro TV, cam unica sursă care era pe ecran ce transmitea în direct.La rîndul lor posturile româneşti au luat şi ele foc, tot repetînd non-stop despre Revoluţia de la Chişinău .După buletinul de la ora 17:00 de la PRO TV, nu am mai putut să stau acasă, a trebuit să văd totul cu ochii mei.Am pus pe mine o jachetă neagră, şapca pe cap, şi aparatul foto în mînă.De fapt treaba cu îmbracatul în negru l-am aflat pe urmă.Cînd am ieşit din casă am zis că ies puţin să mă plimb.Am ieşit cu gîndul că deja e sigur, nu e nici un pericol.

Am ajuns în zonă, în focar... şi încă zvîcnea.Poliţiştii bine înarmaţi patrulau organizat în zona Parcului Central, dar nu interveneau.În preajma Parlamentului, un haos total.Se furau calculatore, fotolii, de la etaj se aruncau birotică.Undeva a început un incendiu pe la parterul Parlamentului, o maşină a pompierilor o stingea anevoios din cauza protestatarilor care nu lăsau spaţiu de manevre.Se auzeau păreri diferite.Cineva condamna vehemet acele barbarităţi, altcineva comenta frenetic, comuniştii o merită cu vîrf şi îndesat.Se perindau tot felul de puştani îmbracaţi agresiv, cu scuturi şi căşti furate de la poliţişti.Mulţi erau acoperiţi la faţa şi semănau cu nişte talibani.Unul chiar mi-a facut un semn, a dat din cap adică un fel de ,,mersi'' pentru că m-am solidarizat cu ei.Probabil că eram în negru, că altfel nu pricep.La un moment dat mai mulţi baieţi au scos o canapea şi mai multă lume a sărit pe ea, de parcă ar fi pe pat la bunica.

Vlad Filat, Dorin Chirtoacă, Mihai Ghimpu erau văzuţi în mulţime.Chemau lumea în PMAN , cereau oprirea distrugerilor şi încercau să stopeze tentative de răsturnarea Televiziunii Publice.

Preşedenţia era un locul deja unde, agresorii sau plictisit şi plecaseră.Erau deja mai mulţi reporteri şi gură -cască de alde mine.Plus era unica ocazie să faci poze cu tribuna prezidenţială care se pare era profanaă şi ea cu ,,Muie Comuniştilor,, pe ea.

Nu am intrat în interiorul nici unei clădiri doar am făcut poze şi nu puteam încă să cred că Preşedenţia are geamurie sparte, iar în Parlament e un incendiu şi se fură computere.

Şi toată lumea face poze şi video.

Deja fiind în PMAN m-am întîlnit întîmplător cu un prieten de la FRIŞPA, care era nu mai puţin uimit de ce vedede împrejur.Discutînd, chiar la jumătate de metru de noi nişte puşti de vreo 14 ani tîrau un covor mare roşu.Asta chiar nu vezi în fiecare zi.Pe la vreo 7 seara tata m-a sunat şi mi-a ordonat să vin imediat acasă.Nu m-am opus lui ,şiam executat. Ajungînd acasă am sunat un prieten să discut cele întîmplate.Acesta fusese la protest şi văzuse cu ochii lui cum pietrele cu care s-a aruncat în Parlament erau bine pregătite din timp, numai să le arunci.Deja am simţit gustul conspiraţiei.

8 aprilie.La buletinele de ştiri o groază de ştiri cu tineri maltrataţi prin comisariatele din Chişinău.Cuvintele de ordine în mintea mea, Voronin a instaurat teroarea.Păzea!

Deja îmi era şi mie frică să nu fi nimerit şi eu în vreo poză să pot fi identificat.Nu făcusem nimic rău, aveam conştiinţa curată, dar într-un sistem autoritar, poate nu conta chiar deloc.Mergînd în acea zi spre Ministerul Justiţiei, am văzut cu ochii mei rămăşiţe a dezmăţului de ieri, ferestre fumurii ale Parlamentului şi Poliţia care era în spatele clădirii, se pare sorbind cîte un ceai.La minister am fost întrebat daca nu am aruncat şi eu cumva cu pietre pe acolo, sau măcar dacă am participat la proteste.Am zis că nu.Nu am mai avut întrebari.Lumea de acolo discuta aprins la aceste subiecte, dar în general fiecare parea să îşi vadă de treburi.Paznicul de la intrare, înainte să mă lase să ies s-a făcut că se uită urît la mine zicîndu-mi ,,Da nu te-am văzut eu la ştiri cum aruncai cu pietre în Parlament ?’’ Era o glumă nelalocul ei...

Apoi s-a vorbi mult, despre teoria conspiraţie, despre abuzurile poliţiştilor, despre implicarea altor ţări, despre tentativă de lovitură de stat.S-a vorbit, s-a scris mult.

Şi totuşi cu ce a rămas studentul Şaran în urma acestor evenimente.Acest student a rămas speriat.
Speriat de ce pot ajunge tinerii care au venit pur şi simplu să îşi exercite dreptul la liberă exprimare, cît de brutal au fost răpiţi , racolaţi chiar din inima Chişinăului.Speriat de mamele care am petrecut mai multe zile în faţa Comisariatelor de Poliţie ca să îşi vadă fii, fiicele, şi în final să îi vadă bătuţi dar bucuroşi că sunt vii şi în braţele lor.Speriat de ,,Coridoarele morţii’’, care, după părerea mea nu au fost un mit ci o realitate.Speriat de viitor.Nu ştiam ce va urma, oare se vor mai repeta aceste violenţe ? Nesiguranţa zilei de mîine din frica cele de ieri.

După ce trecuseră cîteva luni şi lumea parcă păşea mai sigur. Într-un final a mai mers o dată la vot şi Moldova parcă s-a schimbat.Am primit o gură de aer liber.

Acum la un an de la 7 aprilie 2009 aş vrea să cred doar un lucru.Niciodată politicienii nu vor mai folosi metode de conducere la nivel politic care să traumatizeze proprii cetăţenii.Vreau doar atît.
Oare cer prea mult ?