Impresii de 1 septembrie

M-am gîndit să scriu cîteva impresii ,,la cald’’ despre ziua de 1 septembrie sub reportajele prospete si transmisiunea on line a unui careu ,,a la 1 septembrie’’.

Iata nici nu am luat masa , dar am inclus compiuterul sa urmăresc ceva proaspăt despre prima zi de şcoală.Asta desigur şi din faptul că nu am unde să mă grăbesc în astă dimineaţă şi din nostalgia anilor ce au trecut cînd mergeam şi eu la şcoală.

Am amintiri despre mine cum la 1 septembrie , părinţii ca orice oameni grijulii, s-au asigurat să am tot ce e necesar pentru şcoală.Eram timid şi nu mă băgam prea mult în faţă la careu.Microfonul suna la fel cum sună şi acum adică cu ecouri şi un sunet strident.Fiind încă ,,,verde’’ încercam pur şi simplu să ascult de ce mi se zice şi să am am grijă ca florile cu care eram însarcinat să ajungă la destinatar.

Deja în clasele mai mari cînd ,,mărul s-a copt’’, priveam cu ochi reci la mulţi dintre colegii mei dar şi din rîndurile profesorilor. 1 septembrie mai avea şi gust de ziua cînd IAR trebuie să mergi în clasă unde cine ştii ce profesori şi învăţători mă mai aşteptă, ce torturi urmează.

Totuşi iată după 5-6 ani de cînd am terminat şcoala, nu mie scîrbă nici ruşine să scriu măcar cîteva cuvinte despre 1 septembrie , zi în care mergi la şcoală.E o parte din trecutul meu de care nu o să scap niciodată fiindcă a fost cum a fost , şi frumos şi nu prea.

Cel puţin mă bucur că în dimineaţa asta nu a plouat ca ieri, ar fi fost criminal.Avem tradiţii de 1 septembrie, şi ne plac nouă sau nu, nu vor dispărea curînd cămăşile imaculate şi bluziţele în culori deschise, nici emoţiile părinţilor nu se vor risipi.E pur şi simplu obiceiul....şi moldovenii cred în ele.