Viaţa de după….. F.R.I.Ş.P.A.O nouă eră..Partea 2

Deci nu mai era cale întoarsă.Urmau 10 zile în care trebuia să mă pregătesc cam la 75 de subiecte + proba la limba străină + proba la informatică.Mi-am zis atunci că nu e timp de pierdut.Dificultatea a constat în aceea că din toate subiectele la specialitate eram iniţiat dacă în vreo 15, treabuia să îmi amintesc din şcoală cum se scrie în engleză, iar la informatică eram ,,mort’’ ….. îţi mai aminteşti 5-ul cela care l-am luat la F.R.I.Ş.P.A? Dacă da, atunci trebuie să mă înţelegi că eram ,, foarte entuziasmat’’ să petrec nişte zile toride de iulie în faţa manualelor.

A trebuit să găsesc biblioteca A.S.E.M şi am început, cum spunea un mare ,,nu ştiu cum îl cheamă’’ – ucitsa , ucitsa I iseo raz ucitsa( vezi cît de entuziast am fost la lecţiile de rusă de la şcoală).Şi încă mai există inşi care ar avea pretenţia ca studenţii să citească literatură în rusă….No comment! Reîntorcîndu-mă la temă, am avut noroc de o prietenă de a mea, Maria care a absolvit facultatea de R.E.I. (Facultatea de Relaţii Economice Internaţionle) şi mi-a oferit cu multă amabilitate materiale dupa care să învăţ.

Zilele au trecut greu cînd te apuci să înveţi, după cum pretizi, serios pentru nişte subiecte care nu vizează specialitatea ta.Am învăţat mai zdravăn cred că primele 3-4 zile, ca mai apoi, dacă să fiu sincer, privirea mi se oprea parcă înţepenit pe pereţi şi dacă mai selectam informaţie la vreo 2 -3 subiecte pe zi, era bine.Am mers regulat la bibliotecă, pentru că era răcoare acolo şi mai mult pentru faptul să mai treacă timpul, să nu mă copleşească plictiseala unei zile toride stînd acasă. Doar în ultima zi mi-am recapitulat cunştinţele de engleză, citind ceva, cît depre informatică m-am uitat 10 minute printr-o carte.

Şi iată ziua şi momentul adevărului.1 august.La 8 dimineaţa eram acolo cum era cerut.La A.S.E.M multă aglomeraţie.Toată lumea cunoştea pe toată lumea.Povesteau cît de bine a fost în vacanţă la mare şi că au deschis nişte foi să mai citească doar aseară.Pe listă aveam cam vre 30 de oponenţi.Se vede ca nu a avut nici un rost să mă înscriu primul.

Fără prea mult ceremonial, mi-am luat locul în banca meu şi aşteptam testul.Cînd mi l-au pus în faţă, a fost mult mai dificil decît poate m-am aşteptat.Sala era mare şi mulţi au reuşit să copieze şi se suflau răspunsuri altora.Din ,,fărădelegea asta’’ am mai aflat şi eu nişte răspunsuri corect cred, dar per ansamblu situaţia nu era deloc roz.Am dat răspuns la puţine întrebări, iar la proba de informatică, tot în scris, am fost un dezastru.La proba de engleză, parcă îmi veneau cuvinte în minte, dar nu prea ştiam cum să le scriu.
Am ieşit din sală al doilea, cam după o ora şi 40 de minute, din cele 3 ore puse la dispoziţie.Am fost uimit cînd bibliotecara care m-a ajutat să aleg nişte cărţi, în perioada de pregătire, m-a ţinut minte după nume cînd am dat testul.Asta m-a surprins.

Am plecat de la testare cu gîndul că măcar am încercat.Cînd am ajuns acasă, ai mei m-au întîmpinat cu nişte ochi nerăbdători, întrebîndu-mă dacă am reuşit sau nu.Le-am spus că am scris slab, nu trebuie să îmi fac iluzii.Decît poate să spere într-un miracol.

Miracolul nu sa produs.Am luat un 5,75 absolut jenant şi am început să mă gîndesc la o alternativă la ce să fac.Nu mai puteam da actele la vreo instituţie pentru lista de buget fiindcă limita pentru depunerea actelor era de 30 iulie cam pentru toate instituţiile.Şi peste tot se cerea diploma de licenţă în original şi nu am putut de exemplu să dau acte la buget pentru mai multe instituţii.Un sistem foarte convenabil pentru candidaţi, nu?

În fond ce îmi mai rămînea de făcut?

Puteam să aştept admiterea pentru Academia de Administrare Publică(A.A.P.), mai era ceva de aşteptat din cauza schimbului forţelor politice în ţară, să îmi calc pe orgoliu şi să intru la A.S.E.M. în bază de contract, sau să fac o pauză de un an şi să nu fac masterat.Pur şi simplu să caut un serviciu oarecare şi să încerc norocul în vara lui 2010.

Am găsit oarecum mijlocul dulce. Nu era obligatoriu să închei un contract cu A.S.E.M imediat, de fapt se putea aştepta pînă în 31 august, am optat pentru admiterea de la A.A.P., şi am ,,muncit rău de tot’’ timp de 3 zile pe o plajă a Mării Negre cu berile în mînă şi burta la soare.

În cele din urmă, m-am trezit din starea de vacanţă şi am constatat că mai rămăseseră cîteva zile pînă la 1 septembrie, implicit pîna cînd puteam încheia un contact cu A.S.E.M.La A.A.P admiterea încă nu începuse.

Într-un final, m-am zăpăcit cu toată admiterea asta încît într-o dimineaţă am încercat să ,,pun punctual pe i’’ împreună cu părinţii asupra ce e de făcut.Am vorbit puţin şi fără o concluzie certă.Eram lăsat să fac cum ştiu mai bine.Aşa că am mers la A.S.E.M, am semnat un contact pentru specialitatea ,,managementul marketingului’’ şi se aştepta ca a doua zi să vin să achit cel puţin jumătate din suma contracului. Cînd am ajuns acasă, tata totuşi mi-a sugerat că mai bine trebuie să aştept admiterea la A.A.P.Ceea ce am şi făcut.Doar că s-a încheiat stupid să îmi retrag actele avînd un contract cu instituţia dată cu un bon de plată şi 2 luni de timp pierdut.