Despre Post, păcate şi ….sufletul meu

Scriu acest comentariu nu doar din motivul că suntem în perioda Postului Mare şi mi-am propus să scriu despre spiritualiatate, dar şi pentru faptul ca cei ce citesc măcar din cînd Bloggul meu, să înţeleagă mai bine cine sunt eu şi ce cred cu adevărat despre cele Sacre.

A vorbi despre lucruri care nu sunt palpabile aşa ca Religia este tot timpul dificil fiindcă părerile se împart mai mereu dar părerile trebuie respectate.

Pentru început vreau să spun că a fi creştin ortodox chiar contează pentru mine, cu toate că adeseori mă regăsesc mai mult în fapte ca un protestant catolic.Nu ştiu pe de rost nici un una din cele 2 orientări creştine, dar firea mea este să pun la îndoială şi să nu am încredere în oameni, ca regulă.În permit să critic toate orînduirile, tradiţiile care sunt în Moldova cum ar fi cele legate de funerarii, nunţi, în general toate care nu au rost utilitar şi se respectă doar pentru faptul că ,,aşa trebuie’’.Eu nu pot fi adeptul tradiţionalismului şi măcar din faptul că nu în a respecta obiceiurile găseşti calea spre Cel de Sus.

Necesitatea Postului nu o ignor totuşi.Asta desigur şi datorită stilului meu de viaţă care îmi permite acest lucru.Nu ştiu cît de mult aş putea îndeplini 2 săptămîni de Post dacă nu aş sta cu părinţii care să gătească şi pentru mine.

Dincolo de la abţinerea alimentară, majoritatea oamenilor nu văd un rost în aceasta .De fapt stilul lor de viaţă nu se schimbă pentru că ei nu vor să se schimbe.Nu vorbesc se te muţi la mănăstire ori s-o faci pe călugărul pentru a demonstra că poţi să te abţii de la toate plăcerile lumeşti.Mă refer la faptul ca eu personal în răstimpul ăsta în perioada cînd respect Postul, sunt în căutarea unei stări de spirit mai speciale.O pot găsi prin meditaţie, prin faptul că renunţ la obiceiurile mele zilnice şi ies pe juma de zi din rutină, sau pur şi simplu mergînd pe strada pot să prind o stare de spirit prin care văd lumea cu alţi ochi.

Îmi amintesc un caz din Biblie cînd 2 oameni sau urcat pe acoperişul unui templu şi se rugau lui Dumnezeu.Unul dintre ei se batea cu pumnul în piept şi vorbea tare, mult şi demostrativ despre ce păcate are şi se ruga pentru accesul în Rai.Celălalt dimpotrivă era calm, liniştit şi în rugăciunile lui erau puţine cuvinte dar se pocăia în păcatele pe care le-a conştientizat şi nu a cerut decît mila Domnului. Sigur că în Biblie e folosit un alt limbaj, eu am folosit doar esenţa lor.Cert este că Domnul l-a iertat pe cel care a fost sincer.Morala e clară, nu vrea să spun decît că pentru mine e import sensul nu metafora, doar aşa se poate prinde acea sămînţă a adevărului.

Acum să vorbim despre Păcat.Dacă ar exista vreo listă nominală cu acesta atunci aş avea un alt comentariu decît cel pe care o să îl expun.Dar faptul că nu există decît nişte preconcepţii că nu se poate una alta mă face să cred că a considera păcat e ceva anume strict stabilit, nu mai este valabil azi.Problema e că omenirea a trecut deja prin cele 2 stări, cînd au respectat cu stricteţe reguli şi cînd le-au încălcat cu desăvîrşire.Şi în fond , care e concluzia.În Evul Mediu Timpuriu, Lumea a cunoscut o societate în mare parte evlavioasă, deja sub propria înţelegere ce e de fapt ,,Dumnezeu’’.Şi de fapt la ce sa ajuns, la o dictatură bazată pe percepţii religiose monopoliste, lungi războaie pentru întieitatea unei anumite Biserici şi lungi secole de regres social cînd nu era exclus că puteai muri şi din cauza că nu exista un săpun ordinar.

Pe de altă parte, Revoluţia Sexuală şi progresul tehnico-ştiinţific a făcut în perioda interbelică o societate unde oamenii trăiau deja în condiţii de igienă, de comoditate, de securitate. Mulţi au uitat de restricţii şi pur şi simplu au neglijat Autoritatea Bisericii.Aşa a apărut pornografia, trandul de a te îmbraca cît mai lejer, infidelitate în mariaj, percepţia că poţi avea mai mulţi parteneri sexuali.Aşa idee ca ,,frica de Lumea de Dincolo’’ nu mai erau ,,la moda''.

Astfel vreau să rezum că omenirea şi-a pierdut frica în existenţa că cineva acolo Sus te va pedepsi.Nu de alta a apărut vorba ,,Dumnezeu nu bate cu băţul’’.Desigur că acum generalizez nu vorbesc despre lucruri particulare, pur şi simplu am făcut rezumatul asupra ideii de a păcătui, din ultimii 1000 de ani.

Poate ţi se pare ciudat sau nu, dar comportamentul meu în a crede în ceva ce ca atare nu poate fi atins, se datorează anume progresului social despre care tocmai am vorbit.Faptul că mulţi consideră că Raiul există numai ca ideea , nu şi un loc unde sufletul omenesc pleacă după moarte a făcut ca plăcerile lumeşti să fie căutate aici pe Pămint.Pe de altă parte, frica de ceea ce e numit ,,Iad’’ se transformă în poveşti cu Zmei, care par a fi ridicule.Adevărul e că nu vom putea şti niciodată adevărul atîta timp cît suntem în viaţă cum nu vom şti niciodată cîte zile, luni, sau ani mai avem de trăit.Poate că acest mister şi face viaţa interesantă şi ne permite să dăm întrebări despre ceea ce se considera a fi intezis.

În cele din urmă o scurta meditaţie despre sufletul meu.Îmi amintesc o parabolă în care Diavolul ispiteşte Omul să îi vîndă Sufletul său contra unor recompense grandiose, dar de fapt fictive.Aici cel puţin morala ne învaţă să nu ne vindem sufletul Diavolului, aşa cum a făcut-o Faust care şi-a dorit nemurirea , în opera lui Goethe cu acelaşi nume.Sufletul sigur că este o oarecare percepţie a existenţei noastre care este indisolubilă prin definiţie, dar nu poate fi dovedit teoretic.Şi totuşi miliarde de oameni cred într-o formă sau alta de divinitate şi asta nu poate întîmplător şi în zadar.Cam toate gîndurile mele privitor la tema dată se rezumă la faptul că căutarea răspunsurilor la aceste întrebări merită efortul şi în fond explică existenţa noastră ca indivizi cu dreptul de a cunoaşte propria predestinaţie.

Mîine mă duc la Biserică la Sfînta Liturghie şi împărtăşanie şi să mă spovedesc.Ziceam că nu cred în ritualuri dar nu fac asta pentru cineva ci simt că fac pentru mine însumi.

E oarecum un sacrificiu să te abţii de la anumite alimente şi eu chiar a trebuit să refuz o aniversare.Abstinenţa alimentară m-a făcut să arăt slăbit, tras la faţă şi lipsit de energie , dar sunt cu sentimentul că fac ceea ce trebuie făcut fiindcă cred că există Lumea de Dincolo şi o să ajungă timpul şi o să conteze toate rugăciunile şi credinţa lăuntrică că sînt pe Calea Dreaptă.Poate mă mint din cauza că mi se pare că aşa ar fi just dar de fapt sunt Liber să fac şi să cred în felul meu şi aici sigur nu are cine în a mă opri.