Viaţa de după….. F.R.I.Ş.P.A.O nouă eră..Partea 3

Booon, dacă nu v-am epuizat atenţia, puteţi citi mai departe că a urmat un septembrie foarte ,,hot’’ . Pe lîngă faptul că stăteam lipit cu ochii la P.C. şi urmaream şedinţele noilor guvernanţi, cum dădeau şuturi în … microfoanele comuniştilor, am mai avut o ştire care m-a lăsat fără aer.A început, finally, admiterea la A.A.P, ultima mea şansă de a intra la masterat anul acela.Dar de cum am intrat in biroul cu admiterea mi s-a spus că sunt acceptaţi doar funcţionarii publici.Asta mi-a dat toate planurile peste cap.Nu credeam că toată istoria asta o să se termine aşa brusc.

Deziluzionat, am început să mă gîndesc să îmi găsesc un serviciu obişnuit care să mă ţină un an, sau măcar cît o să mă pot ţine eu la el.Pierdusem toate şansele de a intra la admitere şi îmi părea rău, dar pe de alta parte şi nu prea.E greu să spui şi să îţi dai seama de momentul cînd ai terminat nişte studii şi se pare că nu ai de ales decît pentru un serviciu cel mai probabil necalificat, sperînd ca mai departe să se contureze un viitor mai luminos.

A fost un septembrie greu cînd am bătut la uşilor mai multor oficii, am completat mai multe formulare, am dat CV-uri , chiar am fost la un interviu pentru angajare.Deja îmi închipuiam cum trec zilele, vin la serviciu de la oră la oră, am şi eu un salariu şi asta recompensează efortul zilnic.Practic aveam în cap acel circuit zilnic pe care îl execută aproape fiecare adult, trezindu-se de dimineaţă cu gîndul că trebuie să mergi la munca aia nenorocită, fiindcă e nevoie de banii ăia afurisiţi.

Dar nu a fost să fie.Un reportaj de la Moldova 1 a anunţat încă o rundă de admitere la A.A.P, cu locuri bugetare plus bursă şi se pare ca eram şi eu eligibil de data asta.O bună prietenă de la academie mi-a confirmat acest lucru însă m-am pomenit din propria stupiditate, presat de timp.Am pierdut vreo 2 zile vitale, din cauza unor aşteptări mai mult zadarnice şi m-am trezit că-i vineri, cînd ultima zi de admitere era duminică.Problema era că aveam nevoie de o recomandare de la o instituţie publică. Aveam la dispoziţie doar cîteva ore să fac rost de ea şi nu aveam unde să mă adresez în altă parte decît la Ministerul Justiţiei (M.J.), unde avusesem practica de licenţă.Dacă vă amintiţi de articolul meu precedent, după experienţa avută acolo, mi-am promis nici să nu privesc în partea aia.Dar situaţia nu mi-a dat de ales .Cu inima în dinţi am dat un sunat la direcţia unde am petrecut practica.Am dat de o angajată de pe acolo, nici măcar nu îi ţineam minte numele.Totuşi am dat tot din mine ca să fac să mă amintească drept cine sunt şi ce vreau.Din fericire, şefa cu care avusem conflictul, era în concediu de maternitate, nu eram nevoit să fac schimb de politeţuri şi cu ea.

Pentru recomandarea dată a trebuit să inventez iaraşi singur textul.Şi încă trebuia repede atît cît să nu plece un adjunct ca să îmi semneze.Noroc iarăşi de Maria, care mi-a trimis rapid un model după care am improvizat şi eu.Pînă am băgat un aliniat, mi-am stors toţi nervii şi imaginaţia.Nu de alta dar la o instituţie după cum este un minister, dupa părerea mea trebuie să existe din bun simţ un model de scrisoare de recomandare.

Dar absolut cea mai tare fază s-a produs atunci cînd am intrat în M.J. şi m-am întîlnit cu Diana, angajata direcţiei despre care spuneam că îi uitasem numele.Nici acum nu pot să explic ce baftă nebună am avut cînd cît pe ci era să las să plece pe acel adjunct care era cu semnatul recomandării mele.Realmente deja era la ieşirea principală cînd l-am interceptat şi l-am întors din drumul său.A fost foarte amabil şi ca un adevărat profesionist mi-a redactat rapid textul ca acesta să capete faţă de scrisoare de recomandare.Mi-a făcut 2 copii şi apoi le-a semnat. Cînd le-am văzut în mînă gata semnate şi ştampilate, nu mi-a venit să cred că le-am obţinut atît de repede.A fost noroc chior.Mai mult de atît, a doua zi computerul mi s-a stricat.Faceţi concluziile. În toată vîltoarea asta mi-am uitat USb flash-ul cu care venisem.Peste vreo 2 zile m-am întors după el şi tot odată i-am mulţumit dianei cu o ciocolată.

Cum ieşisem de la M.J., am plecat la A.A.P, unde mă aşteptau alte surprise.Pe lista unde trebuia să aleg specialitatea pe care o doream, lipsea facultatea de management la care rîvneam să aplic.Pur şi simplu îmi sărise din cap să întreb de aceasta în preliminar.Aşa că am ales iarăşi relaţii internaţionale, mai avînd la alegere şi administrare publică, care nu îmi era deloc atractivă. Şi ca la urmă, de parcă nu avusem destule peripeţii în acea zi, cînd a trebuit să plătesc cei 30 de lei standard pentru admitere, m-am făcut de rîs că aveam numai 6 lei în buzunar.Doamna care mi-a primit actele a fost foarte amabilă şi mi-a permis să aduc banii a doua zi.Actele mele au fost acceptate. Am răsuflat uşurat.Fireşte că admiterea presupunea un test de trecut, dar de data asta poate îmi făceam griji doar să nu pic la informatică ori limba străină, fiindcă la specialitate ştiam subiectele pe din afară.Ziua testului nu m-a prins cu emoţii, parcă ştiam că o sa trec.Nu avea cum să fie altfel.Plus mă întîlnisem cu un profesor care mi-a predate la F.R.I.Ş.P.A, şi mă bucurasem că mă ţinuse minte.

Maria m-a convins că voi fi acceptat că în fond limba străină şi testul la informatică – nu au rezonanţă.Aşa şi a fost .Peste o săptămînă am fost telefonat că sunt acceptat la masterat în bază de buget şi e posibil să primesc şi bursă, ceea ce s-a confirmat mai tîrziu.